De curand am terminat colectia de Primavara 2010 si vreau sa impart cateva creatii cu voi.

Astept parerile voastre. There is much more from where these came from, asa ca daca v-au placut va mai fac .

autumn

Pășesc prin ploaie de dimineață, ascunsă în gulerul paltonului, sub breton și sub umbrela. Merg așa în coconul meu protector, în lume și totuși ferită de ea. Mă întreb unde mă duc și de ce, de ce trebuie să muncim, unde sunt zilele când mă duceam la facultate și așteptam viața să se întâmple.

Trebuie să trăiesc în prezent și pentru el, sau cred ca așa ar trebui. Dar eu mereu trăiesc pentru viitor, pentru orele de după serviciu, pentru week-end-ul care vine, pentru job-ul care îmi doresc cu toată ființa mea să-l obțin, ca să nu am doar un loc de muncă ci un viitor și o carieră.

A venit toamna, mă bucur de ultimele zile însorite, calc pe frunzele crocante și mă bucur de foșnetul lor ca un copil de grădiniță, culeg o castană și o bag în buzunar să mă bucur și mai târziu de ea.

Oare de ce cred că o să fiu mai fericită văzând filmul polițist de la ora 20.00 pe ecran plat, oare de ce cred că viața mea o sa fie mai buna într-o mașină de 2 ori mai scumpă decât cea pe care o am. Nu zic ca nu o să mă bucur de lucruri, nu zic că nu o să fiu mândră de mine, dar asta nu o să schimbe cele 9 ore de coșmar petrecute zilnic la muncă, nu o să-mi schimbe depresiile de seară în care creierul rememorează ziua ce-a trecut și în care încerc din răsputeri să-mi regăsesc zâmbetul și vechiul optimism pierdut undeva ’deep down inside’.

Mă urăsc că am ales să studiez  economia, eu care desenam, pictam și scriam nu m-am gândit nici măcar o clipă să mă duc la design vestimentar sau orice altceva legat de pasiunile și talentele mele. Îmi este rușine față de mine să recunosc că m-am gândit numai la bani, la situația financiară și deloc la suflet, la bucuria și entuziasmul de a face ceva cu plăcere și pasiune.

Când mă gândesc pentru un moment cum ar fi dacă aș lua-o de la capăt și de data aceasta aș face ce îmi place cu adevărat, mă cuprinde o stare euforica, mă simt în stare de orice și aș risca orice să trăiesc zilnic aceasta senzație.

Le voi pune în balanță și vom vedea care v-a cântări mai mult, trebuie să iau o decizie grea, e greu să o iei de la capăt, dar parcă este și mai greu să mergi pe un drum care nu mi se pare a fi pentru tine, cu care nu te identifici și care te depersonalizează.

În niciun caz nu trebuie să trăim după această cifră, să ne limităm opțiunile și așa limitate de țara și societatea în care trăim. Ce contează câți ani au trecut peste tine, contează că ai rămas in picioare, că ai învățat ceva și contează ceea ce vei face în continuare.

Și acum vă veți întreba ce ar trebui sa faceți cu ea, cu viața voastră, pentru că aveți un număr nemărginit de dorințe și visuri, vă puteți dori orice dar nu puteți face orice. Eu zic că mereu exista o cale de a-ți urma visurile, de aceea ești pe Pământ, pentru a deveni ceea ce vrei tu să devii, pentru a fi cât de bun poți să fii. Și, nu, nu trebuie să fii genial, nu trebuie să te descurajeze alții ce par a fi perfecți pe lângă tine. Dacă îți lipsește talentul înnăscut, poți învăța, poți exersa astfel încât să ajungi mai bun decât cel mai bun.

Talentele noastre înnăscute sunt repere după care ar trebui să ne ghidăm, sunt valorile noastre cele mai de preț, pe care ar trebui mai întâi să le aflăm și apoi să le exploatăm.

Vârsta adevărată este cea pe care o simți, dacă te simți tânăr sau bătrân depinde doar de tine și nu numărul zilelor de naștere trecute. Vârsta pe care o ai sau alegi să o ai se exteriorizează, se revarsă prin comportamentul tău, prin felul de a gândi și de a trata diferitele întâmplări cotidiene. Se vede în tunsoarea ta, în hainele pe care alegi să le porți și în planurile pe care le faci pentru viitor.

Eu nu voi înceta niciodată să mă uit la desene animate, să mă bucur până și cu ultima celulă de bradul de Crăciun, de zilele însorite, de bălăceala în mare și de toate micile nimicuri care mă fac ceea ce sunt.