Unii arătăm vârsta pe care o purtam, alții arată mai tineri sau mai bătrâni decât sunt. Ce înseamnă acest lucru? Nimic, este o simplă aparență, o joacă involuntară de-a v-ați ascunselea cu lumea exterioară.
În niciun caz nu trebuie să trăim după această cifră, să ne limităm opțiunile și așa limitate de țara și societatea în care trăim. Ce contează câți ani au trecut peste tine, contează că ai rămas in picioare, că ai învățat ceva și contează ceea ce vei face în continuare.
Și acum vă veți întreba ce ar trebui sa faceți cu ea, cu viața voastră, pentru că aveți un număr nemărginit de dorințe și visuri, vă puteți dori orice dar nu puteți face orice. Eu zic că mereu exista o cale de a-ți urma visurile, de aceea ești pe Pământ, pentru a deveni ceea ce vrei tu să devii, pentru a fi cât de bun poți să fii. Și, nu, nu trebuie să fii genial, nu trebuie să te descurajeze alții ce par a fi perfecți pe lângă tine. Dacă îți lipsește talentul înnăscut, poți învăța, poți exersa astfel încât să ajungi mai bun decât cel mai bun.
Talentele noastre înnăscute sunt repere după care ar trebui să ne ghidăm, sunt valorile noastre cele mai de preț, pe care ar trebui mai întâi să le aflăm și apoi să le exploatăm.
Vârsta adevărată este cea pe care o simți, dacă te simți tânăr sau bătrân depinde doar de tine și nu numărul zilelor de naștere trecute. Vârsta pe care o ai sau alegi să o ai se exteriorizează, se revarsă prin comportamentul tău, prin felul de a gândi și de a trata diferitele întâmplări cotidiene. Se vede în tunsoarea ta, în hainele pe care alegi să le porți și în planurile pe care le faci pentru viitor.
Eu nu voi înceta niciodată să mă uit la desene animate, să mă bucur până și cu ultima celulă de bradul de Crăciun, de zilele însorite, de bălăceala în mare și de toate micile nimicuri care mă fac ceea ce sunt.